Istoria apariției tavanelor extensibile

Tavanele extensibile au atins astăzi cota maxima de popularitate, drept un element relativ nou folosit în arhitectura de interior. Rar, însă, cine cunoaște ca tavanul extensibil a fost folosit incă in antichitate. În Grecia și Roma se foloseau pânze scumpe cum ar fi mătasea, care erau plisate și aranjate astfel, încât creeau impresia unui tavan lejer și vaporos. În Egipt si Armenia stofa de bumbac se înmuia în diferite solutii apoase cu săruri de calcar pentru a conferi un plus de flexibilitate tavanului în timpul instalării și mai multă rezistență dupa uscarea acestuia.

Prototipul cel mai apropiat al tavanului extensibil de astăzi a apărut în 1967, îndata dupa sintetizarea peliculei din PVC la inceputul anilor ‘ 60 ai  secolului trecut. Acesta a primit o raspândire largă în țările Europei de Vest. Cel mai frecvent el era instalat în apartamente și oficii în cazul când defectele plafonului adevarat erau greu de înlaturat și atunci toate aceste lacune erau eficient „ascunse” sub ecranul perfect neted al peliculei din PVC. În acest caz el a ocupat locul tavanului suspendat, deoarece necesită mult mai puține materiale auxiliare și e ușor montabil.

O deosebită apreciere tavanele din PVC au primit-o in Franța- țara gusturilor rafinate, care mai târziu a și devenit producătorul cel mai renumit al tavanelor extensibile. Treptat francezii au perfecționat procesul de producere și compoziția peliculei polivinilclorate, deaceea astăzi formula acesteia este strict secretă.

Tavanele extensibile se mai produc in Germania, Suedia, Olanda, Italia, Rusia, China, Japonia și  sunt foarte înalt apreciate în toate țările lumii pentru proprietățile sale estetice și practice.